Selectează o Pagină

Ptoza palpebrala

Este o coborare unilaterala sau bilaterala a pleoapei superioare (pleoapa cazuta) ca urmare a unei leziuni congenital sau dobandite a musculaturii sau inervatiei sale, care are drept rezultat îngustarea fantei palpebrale (spatiul dintre cele doua pleoape, inferioara si superioara) cu micsorarea câmpului vizual, având consecinte atât estetice cât si functionale pentru pacient.

Tratamentul ptozelor palpebrale (pleoapelor  cazute)

Este cel mai frecvent chirurgical, cele congenitale se opereaza de regula (cu unele exceptii) in jurul varstei de 3 ani, iar cele dobandite la aproximativ 6 luni de la debutul lor.

Ptoza congenitala reprezinta 75% din totalul ptozelor palpebrale. Ea poate fi simpla (izolata), sau asociata cu alte afectiuni.
Cea mai frecventa este ptoza palpebrala simpla. Cauza este o tulburare (distrofie) primitiva a muschiului ridicator al pleoapei. In trei din patru cazuri este unilaterala (la un singur ochi). De obicei are un caracter sporadic dar are si o componenta ereditara, aparând în unele familii de-a lungul mai multor generatii.
In caz de ptoza palpebrala majora, copilul compenseaza deficitul muscular prin contractia muschiului frontal (ridica sprânceana) si printr-o pozitie vicioasa a capului. Copilul încearca sa compenseze zona acoperita de pleoapa radicand barbia si lasând capul pe spate. In acest caz se recomanda interventia chirurgicala în primul an de viata.
In unele situatii, ochiul afectat de ptoza palpebrala are astigmatism (deformarea curburii corneei cauzata de presiunea exercitata de pleoapa cazuta asupra acesteia). De aceea postoperator se recomanda determinarea viciilor de refractie si corectie optica, daca este necesar.
Ptoza palpebrala congenitala mare se opereaza în general în jurul vârstei de 3 ani sub anestezie generala, pentru a evita lenevirea ochiului acoperit de pleoapa cazuta.
Daca ptoza este mica sau medie, se poate temporiza interventia chirurgicala pâna la vârsta de 12–14 ani, când se poate opera sub anestezie locala, existând posibilitatea unei bune colaborari între medic si pacient în timpul operatiei, rezultatul functional si estetic fiind net superior.
Operaţia pentru ptoza palpebrala vizează fie întărirea muşchiului deficitar, fie suspendarea pleoapei la muşchiul frontal cu fir de silicon, banda de Gore-tex, fascie lata proprie recoltata de pe coapsa sau cu alte materiale biocompatibile, în funcţie de starea de funcţionare a muşchiului ridicător. Ptoza palpebrală poate fi prezentă de la naştere şi în afecţiuni complexe: paralizia congenitală a nervului III, sindrom Horner, sindrom Marcus-Gunn, tumori orbitare, paralizia de nerv oculomotor comun etc. şi, uneori, poate fi cauzată de trauma obstetricală. In unele cazuri este nevoie de reinterventie pentru a obtine un rezultat foarte bun.
In cazul ptozei dobândite, pacientul acuza caderea pleoapei superioare în cursul vietii, la nastere cele doua fante palpebrale fiind egale si normale ca deschidere.
Cauzele ptozei palpebrale dobândite sunt multiple: neurologica, musculara, aponevrotica, traumatica, mecanica.
In toate cazurile este necesar un examen atent, efectuat de oftalmolog si completat de neurolog si/sau cu investigatii imagistice, pentru ca de multe ori ptoza palpebrala dobândita poate fi primul semn al unei alte afectiuni generale mai complexe, cum ar fi: bolile autoimune, bolile neurologice, tumorile cerebrale sau orbitare, distrofii musculare etc.
Abia după stabilirea afecţiunii de fond si instituirea unui tratament pentru aceasta, dacă ptoza persistă, se trece la tratamentul chirurgical, care în principiu este similar cu cel din ptoza congenitală. Avantajul intervenţiei pentru ptoza la adulti este faptul că, putând fi făcută cu anestezie locală, ofera buna colaborare între pacient si medic.
Ptoza palpebrala la persoanele adulte dupa 60 de ani, poate fi cauzata si de o relaxare accentuata a tesuturilor de la nivelul orbito-palpebral, de un exces cutanat la nivelul pleoapei superioare (blefarosalazisul) care prin tractiune duce la dezinsertia aponevrozei muschiului ridicator al pleoapei superioare de pe tars (portiunea cartilaginoasa a pleoapei). In acest ultim caz este necesar a se efectua pe de o parte blefaroplastie superioara pentru indepartarea excesului cutanat, pe de alta parte reinsertia muschiului ridicator al pleoapei la tars.

Ptoza palpebrala

Ptoza palpebrala

Intraoperator

Intraoperator

Ptoza palpebrala timp II

Ptoza palpebrala timp II

Timp III

Timp III

Intraoperator timp IV

Intraoperator timp IV

Sutura M.Orbicular la M.Ridicator Sprinceana

Sutura M.Orbicular la M.Ridicator Sprinceana

Ptoza palpebrala Final

Ptoza palpebrala Final

Ptoza palpebrala Final

Ptoza palpebrala Final

CONTACT
close slider

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Telefon (obligatoriu)

Mesaj