Canalul carpian este situat la încheietura mâinii, pe faţa palmară, fiind alcătuit din oasele carpiene dispuse în arcadă şi acoperit de ligamentul carpian transvers, fiind inextensibil. Prin el trec mai multe tendoane care asigură mişcarea (îndoirea) degetelor şi un nerv important al mâinii – nervul median. Acesta asigură sensibilitatea pe faţa palmară a degetelor mare, arătător, mijlociu şi jumătate din inelar. De asemenea inervează unii muşchi ai mâinii care realizează mişcări fine, precise. Îngustarea canalului din diferite motive duce la creşterea presiunii, care apasă asupra structurilor din canal. Nervul este mai sensibil decât tendoanele, de aceea el determină apariţia simptomelor.
Manifestările bolii sunt iniţial amorţeli la nivelul degetelor menţionate anterior, mai ales noaptea. Cu timpul amorţelile devin permanente, supărătoare, produc trezirea din somn, apoi apar tremurături, neîndemânare, atrofia unor muşchi ai mâinii. Daca nu este tratată, boala poate evolua până la afectarea ireversibila a nervului (distrugerea completa a acestuia).
Pentru diagnostic este importantă conversaţia cu pacientul şi descrierea cât mai exactă a acuzelor, examenul clinic al mâinii, testele de provocare a simptomelor. Uneori poate fi necesară efectuarea de studii electrofiziologice.
Medicul este cel care recomandă metoda optimă de tratament. Tratamentul conservator constă în purtarea unor atelecare imobilizează încheietura în poziţie funcţională, injectarea unor substanţe cu rol antiinflamator (corticosteroizi), fiziokinetoterapie.
Tratamentul chirurgical constă în secţionarea structurii fibroase a ligamentului carpian transvers şi mărirea în felul acesta a calibrului canalului. Este o procedură nu foarte dificilă, de durată relativ scurtă. Recuperarea şi prognosticul sunt cu atât mai bune cu cât operația este făcută la timp. În cazul apariţiei modificărilor ireversibile ale nervului prognosticul este rezervat.
