Sindromul de tunel tarsian
Sindromul de tunel tarsian este o neuropatie (adică o boală a nervului tibial posterior), rezultat al comprimarii nervului tibial posterior si al celor doua ramuri ale sale in defileul osteo-fibros de sub maleola interna, delimitat in sus si în afara de osul cnlcatieu iar intern de un ligament inelar. Alaturi de pachetul vasculo-nervos al nervului tibial posterior si al celor doua ramuri principale, ale sale — nervul plantar extern si intern — se mai gasesc în culoar cele trei tendoane ale muschilor: gambier posterior, flexor comun si flexor propriu al degetului mare al piciorului. Durerile iradiaza din regiunea submaleolara spre planta, fata inferioara si extremitatea distala a degetelor. Intereseaza partial sau total planta, dupa cum sunt comprimati unul sau ambii nervi plantari. Caracterul durerii este dublu: mecanic, facand dificila statica si mersul, purtarea timp îndelungat a încaltamintei, si inflamator, de tip nevralgic nocturn cu pareslezii si disestezii.La examenul local se constata împastarea defileului submaleolar: difuza în caz de teno-sinovita sau nodulara în hipertrofia trunchiului nervos. Durerile pot fi reproduse prin percutie locala sau asezarea piciorului în talus valgus. Pe radiografia calcaneului se va cauta o eventuala modificare osoasa iar electromiografia va consemna încetinirea vitezei de conducere nervoasa.
Etiologie. Traumatica: fractura sau fisura de calcaneu, contuzie a pachetului vasculo-nervos.Patologie teno-sinoviala: ruptura tendonului, sinovita inflamatorie reumatismala izolata sau în cadrul poliartritei reumatoide. Adesea originea este esentiala, idiopatica.
Tratamentul consta în injectarea locala a unui corticoid (Hidrocortizon, Volon etc.) asociat cu xilina 2% în defileul submaleolar, de-a lungul zonei tumefiate, pe traiectul pachetului vasculo-nervos. Rezultatele sunt foarte bune. Se repeta la cîteva zile, pîna la un total de 5—6 infiltratii.
Tratamentul chirurgical la fel ca în cazul sindromului de canal carpian, constă în decomprimarea nervului tibial. În cazurile de gravitate medie, reguinea fiind mai puţin vascularizată, trebuie luate în considerare mai multe intervenţii chirurgicale pentru a evita o nouă cicatrizare a nervului. În această categorie intră şi lambourile de periost sau lărgirea tegumentară. După intervenţia chirugicală se recomandă fizioterapia, aceasta fiind de o importanţă majoră.